Grasa!
Un cuvânt primit în copilărie poate continua să vorbească în mintea unui adult.
Personaj central: Steliana Popa
Steliana Popa, avocat de succes, trăiește cu o imagine despre sine construită încă din copilărie.
"— Grasa!
Am tresărit. Apoi am privit în direcția acelei voci străine, exagerat de arogante: o tipă de douăzeci, douăzeci și doi de ani, care discută cu o amică a ei, la fel de tânără și de frumoasă ca ea. Frumoasă? Sunt oare frumoase? Da, sunt, pentru că sunt slabe... și atunci obligatoriu sunt frumoase! Ce contează că una are un nas uriaș, ce pare amplasat în bătaie de joc în mijlocul feței ăleia pătrățoase, ca o glumă a naturii, iar cealaltă se uită la tine cu niște ochi porcini, blegi și spălăciți, și ambele sunt îmbrăcate ca vai de lume? Sunt slabe și asta le face să fie frumoase, foarte frumoase.
— Zău, tu, cum poți să zici că e drăguță? continuă vocea răutăcioasă, pe același ton indignat. E grasă și nici nu știe să...".....