Poponaru'!
Cine ești atunci când ceilalți au început să-ți spună cine ești înainte să știi singur?
Personaj central: Angelo
Angelo încearcă să afle cine este dincolo de identitatea pe care ceilalți i-au pus-o.
"— Poponaru`!
Vocea a sunat slab, abia auzit, așa că am repetat, mult mai tare, aproape violent, cu o forță venită din furie și neputință oarbă:
— Poponar! Poponar! Poponarule!
Mă privesc lung în oglindă, încercând să mă recunosc, să identific dincolo de chipul acesta adolescentin, familiar și totuși atât de străin, trăsăturile băiatului de odinioară, ale acelui copilandru naiv și liniștit, pe atunci plin de speranțe și încredere în viitor, fericit și încântat de viață, de lume, de faptul că trăiește și că este așa cum este. Mă uit atent, dar nu regăsesc nimic din obrazul curat al acelui copil, din ochii lui mari și senini, de un căprui irizat, cu reflexe aurii, cu părul blond închis, veșnic răvășit, de parcă vântul sau o mână invizibilă i l-ar flutura continuu, pieptenul, pentru el, fiind doar un termen de dicționar, eventual un obiect din recuzita cosmetică, foarte redusă, a maică-sii sau din ghiozdanul colegelor mai cochete. Nimic, absolut nimic, deși totul e acolo, în adâncuri, ca trăire, emoție, gândire și afect, ca idee și amintire tristă.".....